- Vecină, ce vopsele ai?
- Păi, am Gallus roșu și verde, dar tu ce culori ai?
- Eu mai am oleacă de galbăn că nu am mai găsit nimic la alimentară!
- Las’ fa, după ce termin eu îți trimit tuciu de vopsea. Dacă nu ai ștrampi îți dau eu că i-am luat de la femeia la care am făcut curat. A vrut să-i arunce, dar i-am spus că mai merg remaiați că mi-a fost rușine să-i spun că-i păstrez pentru ouă.
- Gata fa, avem de toate! Doamne, ajută-ne!
Asta era discuția vecinelor de scară în Joia Paștilor pe vremea copilăriei mele. Uneori, ca să se asigure că tuciul nu pleca la alt etaj, mama spunea:
- Peste un ceas te duci sus să-i amintești că mai sunt și altele care nu au vopsea.
Mă duceam că nu aveam încotro.
- Vecină, ai terminat cu tuciul?
- Ho bre, mai ai răbdare că imediat termin, dar până atunci du-te la mă-ta și spune-i să-mi dea o cană de zacăr până la rație.
Zahăr aveam că eram mulți trecuți la cartelă și tata se înțelegea cu fetele de la magazin că le mai făcea ba o tavă de pască sau cozonac, ba un sul de hârtie albă sau niscai sodă caustică adusă de la fabrică.
Tuciul sau tuciurile cu vopsea de ouă circulau prin toată scara, pe la etaje, de puteai spune că și-au propus să facă cei zece mii de pași. Pe holuri se simțea suav mirosul de rom, vanilie, coajă de portocală rasă (cine avea dădea mai departe). Femeile se ajutau între ele, schimbau rețete, se împrumutau cu ulei, esențe, drojdie care de cele mai multe ori era greu de găsit. La noi, cuptorul era o adevărată provocare pentru că tata îi scosese vata izolatoare din cauza gândacilor; așa am scăpat de ei, dar nu mai păstra căldura și uite așa umblam și cu tăvile de cozonaci sau pască să le coacem prin bloc.
Nu-mi este dor de acele vremuri, însă îmi lipsește acel zumzet al pregătirilor, al întrajutorării și solidarității feminine cu care am crescut.
Nici vopseaua de ouă nu mai este ce-a fost! Azi le-am vopsit și tare m-am necăjit că nu-mi ieșea culoarea și nici ștrampi nu mai aveam să le fac așa cum le-am făcut mereu, cu model. Eram atât de necăjită că-mi venea să strig pe grupul de WhatsApp al blocului să întreb dacă are cineva un tuci cu vopsea zdravănă să-mi dea și mie.
Mă mai odihnesc oleacă și mă apuc de frământat pasca și cozonacul, am de toate, chiar și cuptor bun și mirodenii, dar cele mai prețioase mirodenii sunt amintirile copilăriei cu freamăt de suroritate. Te cuprind cu dragoste!
Aaaa… Ție cum ți-a ieșit vopseaua? Ai avut ștrampi? Frunze?
